Vorbim astăzi despre un adevărat personaj de poveste pe care l-am găsit la Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică (CRRN) din Techirghiol. Un om ca o piesă de teatru, o poveste de succes am putea să spunem.
Nea Encică așa cum îl știe toată lumea, este omul bun la toate! Este foarte priceput și migălos – repară orice, începând de la pantofi și până la electronice și electrocasnice. Nu se lasă până ce obiectele care îi intră pe mână nu sunt în perfectă stare de funcționare. 
Atelierul său este unul micuț, situat la primul etaj al Centrului și este mereu plin cu obiecte ce trebuie readuse la viață. Acolo este întregul univers pentru nea Encică. Îi place extrem de mult ceea ce face, îi place să știe că este de folos, că nu își irosește viața. Nu are program la atelier. Spune că stă până când dorește. Nea Encică este o poveste întreagă iar o discuție cu el îți oferă energie și veselie cât pentru toată ziua. Vorbește în rime, este inginer automatizări industriale, electrician, tâmplar, cizmar și orice mai este nevoie!
A ajuns la CRRN Techirghiol pentru că manifesta un comportament agresiv față de părinți. Era un pericol pentru ei dar și pentru el însuși. Așa că, prin 1998, familia a solicitat internarea lui într-un cămin-spital, cum era pe atunci. La Techirghiol a ajuns în anul 2000. Ulterior, mama și tatăl său au depus o cerere de externare crezând, probabil, că fiul lor s-a „reabilitat“ dar, la scurtă vreme, nea Encică a fost readus în fostul cămin-spital. A fost căsătorit, are o fată în vârstă acum de 26 de ani pe care a văzut-o ultima oară când era de-o șchioapă. Tatăl său mai vine din când să îl viziteze. Are 97 de ani și e grav bolnav dar nu a uitat de el; mama a decedat între timp. „Tata are un început de sfârșit. Toți sfârșim într-un fel sau altul“, spune nea Encică. Mai ține legătura cu cei 3 frați însă mai mult la telefon și asta se întâmplă destul de rar.
S-a născut în Medgidia, în penultima lună a anului 1958. Mai are frați dar cel mai mult se laudă cu fratele său geamăn, mai mare decât el cu….5 minute! Ține mult la el cu toate că spune că, în copilărie, era cam leneș și toate treburile casei cădeau pe umerii lui. „Toți frații mei fugeau de muncă, mai ales geamănul dar eu nu. O ajutam pe mama. Făceam orice. În clasele mici, coseam mai bine decât fetele. Asta cu munca și priceperea la orice cred că sunt talente native. De ziua noastră (n.r. a lui și a fratelui geamăn), am așteptat să sune el primul. Așa era normal, că el e mai mare decât mine. Și am stat, și am stat, apoi am pus eu mâna pe telefon și l-am sunat. Nu l-am mai văzut de 6 luni. Bine, a fost și bolnav; s-a operat de inimă. Eu îi caut pe toți. Sunt sufletul meu“, povestește nea Encică.
Când vine vorba despre povestea vieții sale și familie, se vede că nu prea se simte în largul lui să discute prea multe. Pesemne, undeva în adâncul inimii, se simte responsabil pentru tot ceea ce a pierdut. „Fosta mea soție este moldoveancă, de la Piatra Neamț. Eu lucram în camera de comandă, ea era laborantă. La Lovinești. A fost dragoste la prima vedere; prin 1985 am cunoscut-o. Apoi m-am întors cu ea la Medgidia, la actualul Lafarge unde am și lucrat. Dar ea n-a rezistat din cauza dorului de ai ei, așa că m-am măritat eu, la Piatra Neamț“, spune, râzând, nea Encică.
Despre atelierul lui, spune că este tot ceea ce are. „Nu știu cum, mi s-au furat odată sculele. Am râs. M-am bucurat. M-am bucurat pentru că nu mi se poate fura talentul, meseria pe care am învățat-o. Aici lucrez de 18 ani. Și sunt bucuros că Direcția mi-a oferit camera asta să-mi fac atelierul. Totul este la comun aici. Toți avem câte o boală dar și câte o responsabilitate. Suntem într-o întreprindere de stat, nu? Eu sunt urmașul lui Ceaușescu. Dar știi de ce? Pentru că și el a fost cizmar“, râde nea Encică.
Cât despre motivele care l-au adus la CRRN Techirghiol, nea Encică spune doar că a fost vorba despre „o neînțelegere cu familia. Ei voiau să mă pună să muncesc pământul. Dar nu știau că eu sunt maistru automatizări industriale și că am lucrat la cele mai mari întreprinderi?“
Glumele lui nea Encică i-au adus și roluri, pe scenă, la spectacolele organizate de DGASPC Constanța. Cel mai bine interpretat a fost rolul lui Mr. Bean – „Mr. Bean își face un sandwich“. „Eu sunt și dansator de dansuri populare. Pentru rolul ăsta, Mr. Bean, m-am pregătit o lună dar mi-am adus și aportul personal. Eu fac de toate. Eu, de fapt, nu am un conflict cu ceilalți. Am un conflict cu mine însumi“, a concluzionat nea Encică.
Un reportaj al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța
