Muzeul de Artă Populară Constanța, vine în întămpinarea sărbătorilor de iarnă și propune o călătorie simbolică în lumea satului tradițional, pentru a vă reaminti de datini și obiceiuri păstrate din moși strămoși, unele dintre ele dispărute, altele încă prezente în viața satului.
Pregătirea casei de sărbătoare, formarea cetelor de colindători după reguli stricte, umblatul preotului cu icoana Nașterii pe la casele gospodarilor, tăierea porcului de Ignat, pregătirea bucatelor pentru masa de Crăciun, colindatul, descolindatul, pentru cei care nu au vrut să-i primească pe vestitorii Nașterii Domnului, sunt câteva dintre obiceiurile și tradițiile care definesc această perioadă a lunii decembrie.
Nașterea Domnului Iisus Hristos, prăznuită pe 25 decembrie, este un eveniment deosebit de important în viața țăranului român deschizând ciclul sărbătorilor de iarnă, care au fost anunțate de Sfinții Andrei și Nicolae și se vor încheia cu Boboteaza.
În satul tradițional românesc, această sărbătoarea așteptată cu drag de întreaga familie, trebuie întâmpinată cu sufletul și casa curate. În Postul Crăciunului, se acordă o mare grijă acestor aspecte, pentru ca totul să fie în ordine perfectă.
Femeile și fetele se ocupă cu treburile din interiorul locuinței (gătit, curățenie). Locuințele primenite se pregătesc de sărbătoare cu țesături lucrate cu măiestrie de stăpânele casei. În camera curată, acolo unde se vor primi colindători, se pun cele mai frumoase și curate lucruri: așternuturi, fețe de pernă, ștergare, iar pe jos se aștern foițe de lână. Icoana Nașterii Domnului, încadrată de ștergar curat (de borangic, în Dobrogea) și cu un fir de busuioc, precum și candela aprinsă ocupă un loc de mare cinste, pe peretele de la răsărit.
Pregătirea și împodobirea interiorului locuinței țărănești se face cu mare atenție. Primirea colindătorilor în camera curată este un semn de mare cinste, dar și un prilej de sugerare a situației materiale a fetei de măritat, de aceea ea va deveni «sediul» lucrurilor celor mai de preț din casă a podoabelor și a obiectelor de valoare,” scrie în volumul „Dobrogea, studiu etnografic. Românii autohtoni”, Lada de zestre ocupă și ea un loc special, din ea fiind scoase cele mai frumoase straie de sărbătoare pe care familia le va îmbrăca la biserică, de Crăciun.
Dacă de interiorul locuinței se ocupă în mod special femeile și fetele, grija gospodăriei, este rezervată bărbaților. În perioada premergătoare Crăciunului, capii de familie, ajutați de băieții mai mărișori, repară gardurile, porțile, anexele gospodărești și sparg lemnele necesare pentru cele trei zile de Crăciun.
Sursa Muzeul de Artă Populară Constanța
