Sfântul Gheorghe este sărbătorit de credincioși în fiecare an, pe 23 aprilie, o sărbătoare considerată ca vestind începutul verii pastorale.
Acesta s-a născut în vremea împăratului Dioclețian, în secolul al IV-lea, în Capadocia din parinți creștini.
Și-a mărturisit credința în Iisus Hristos, iar din cauza acestor convingeri religioase este întemnițat și forțat să renunțe la credința creștină. A fost ispitit cu onoruri pentru a jertfi zeilor, însă în zadar.
Exista numeroase tradiții și superstiții legate de această zi:
În ziua Sfântului Gheorghe, creștinii pun la porțile caselor crenguțe de fag, brazde cu iarbă verde sau iarbă în stâlpii de susținere ai porților.
Animalele sunt protejate cu crenguțe de leuștean puse la intrarea în grajduri.
La țară, se credea că prin acest ritual oamenii, vitele și semănăturile erau protejate de forțele rele.
Pentru ca membrii familiei să fie protejați treceau prin fumul și flăcările unui foc aprins, iar vitele și casele se afumau, la rândul lor, cu tămâie.
Se mai spune în tradiția populară că de Sfântul Gheorghe ard comorile pământului, ele putând fi văzute. Cei care le caută nu trebuie să scoată nici un cuvânt pentru a le putea descoperi, ca nu cumva duhul comorii să-i amuțească.
În noaptea de Sfântul Gheorghe, fetele nemăritate pot vedea chipul ursitulului oglindit într-un vas cu apă de izvor.
Nimeni nu are voie să doarmă în această zi, deoarece se crede că acel care încalcă interdicția va fi somnoros tot anul.
În unele regiuni fetele sunt stropite cu apa proaspătă, la fel ca de Paște. Acest obicei se crede că ar avea efecte benefice cu dubla semnificație în purificare și fertilitate.
Urzicatul era un alt obicei de practicat de tinerii din comunitățile tradiționale bucovinene. Tinerii se atingeau, pe furiș, peste părțile neacoperite ale corpului, cu tulpini de urzică, sperând că astfel vor fi mai ageri, mai harnici și mai sănătoși de-a lungul verii.
În ziua de Sfântul Gheorghe se dau de pomană lapte, brânză și caș. În comunitățile sătești contemporane se mai păstrează obiceiul împodobirii stâlpilor de la poartă cu ramuri de salcie înmugurită și cu flori galbene de primăvară, înfipte în brazde înverzite.
