Social· 2 min citire

Dragobetele, sărbătoarea românească a iubirii

Dragobetele, sărbătoarea românească a iubirii

Dragobetele, sărbătoarea românească a iubirii

Realitatea de Constanta
Scris de Realitatea de Constanta Publicat: 23 feb. 2022, 23:30

În calendarul popular românesc, data de 24 februarie este consemnată ca ziua lui Dragobete

În tradiția poporului român, pe 24 februarie, este celebrat Dragobetele, patron al iubirii, dar și al păsărilor. Începând din această zi înaripatele nemigratoare se strâng stoluri, se împerechează și își construiesc cuiburi, de unde și numele de „Logodna păsărilor”. Pentru că în această zi încep să apară primele semne ale reînvierii naturii, lui Dragobete i se mai spune și Cap de Primăvară.

 Dragobetele este zeul dragostei din panteonul mitologiei românești. Acesta este reprezentantul dragostei pure, sărbătorit odată cu venirea primăverii, când natura se trezește la viață.

Celebrarea zilei lui se făcea la sate, în perioade diferite de la zonă la zonă, în funcție de ritmul împrimăveririi. Perioadele respective erau 24 - 28 februarie sau 1 - 25 martie.

Legendele spun că Dragobete este fiul Babei Dochia și cumnatul lui Lăzărică, acesta din urmă fiind un străvechi zeu al vegetației.

Se mai crede despre Dragobete că ar fi fost un tânăr frumos și bun, care inspira dragoste curată fetelor.

În ziua de Dragobete se spunea că natura se trezește la viață, păsările cerului se strâng în stoluri, se împerechează și încep să-și facă cuiburile. Acum fetele și flăcăii își puteau arăta în fața întregii comunități alesul sau aleasa inimii.

Tot în această zi, dacă era vreme frumoasă, tinerii se îmbrăcau de sărbătoare, se adunau pe categorii de vârste și porneau prin sat strigând: "Dragobetele sărută fetele", înspre dealurile din preajmă sau înspre pădure pentru a culege primele flori de primăvară. În timp ce fetele culegeau flori, băieții strângeau lemne pentru a aprinde apoi un foc mare, în jurul căruia se adunau și povesteau.

Înspre amiază, când focurile se stingeau, fetele porneau în goană spre sat, fiecare fiind urmată de băiatul care o îndrăgea. Dacă acesta reușea să o prindă avea dreptul să o sărute în văzul tuturor și erau considerați logodnici, timp de un an de zile, până la următorul Dragobete.

În Dobrogea fetele și nevestele tinere strângeau în ziua de Dragobete zăpada netopită și-și făceau rezerve de apă cu care se spălau în anumite zile ale anului, spre a-și păstra frumusețea.


Sursa: Realitatea de Constanta

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea de Constanta și pe Google News

Mai multe știri din Social