În ziua de Ajun, pe 24 decembrie, toate pregătirile pe care le fac gospodinele de la sate au un scop magic: ele vor să stimuleze belșugul casei.
În ziua de Ajun, pe 24 decembrie, toate pregătirile pe care le fac gospodinele de la sate au un scop magic: ele vor să stimuleze belșugul casei.
În ajunul Crăciunului, există superstiția să nu se bea rachiu, întrucât se spune că aceasta a fost inventat de diavol, care apoi își bate joc de cel ce-l bea, zicând că rachiul are întâietate înainte tuturor bucatelor.
De Ajun nu se dă nimic din casă și nici nu se împrumută, pentru că se crede că cel ce dă acum dă afară din casă tot norocul.
Tot ceea ce facem, bun sau rău, se va răsfrânge asupra noastră, de aceea nu sunt îngăduite pizma și supărarea, certurile și loviturile: cel ce lovește cu pumnul va primi înapoi tot atâția pumni cât a dat.
Cei ce cresc albine nu dau nimic din casă în ziua ajunului Crăciunului, ca albinelor să le meargă bine și să nu le scape pe vremea roitului.
Specialiștii în etnografie și folclor spun că Ajunul este sărbătoarea de sfârșit de an patronată de Moș (Moș Ajun), stăpânul timpului, deținătorul puterii anului ce vine. Sub influența creștinismului, a decăzut ca importanță o dată cu apariția lui Moș Crăciun, care este identificat mai mult cu sărbătoarea religioasă. Cei doi seamănă ca picăturile apă, sunt buni și darnici, cutreieră toată lumea și fac cadouri, mai ales copiilor.
