Vopsirea sau încondeierea ouălor constituie obiceiuri ancestrale specifice sărbătorilor pascale, practicate în Joia Mare sau Joia Patimilor.
Ouăle roşii, simbol al Sărbătorii Sfintelor Paşti, alături de tradiţională pască, se pregătesc, de obicei, în Joia Mare, existând credinţa că ouăle înroşite în această zi nu se strică pe tot parcursul anului, chiar mai mult, nu se vor strica niciodată.
Culoarea consacrată pentru ouăle de Paște este roșul, deoarece amintește de sângele care s-a scurs din coasta Mântuitorului, pe când era răstignit pe cruce, în timp s-a optat și pentru alte culori.
Pe lângă ouăle roșii, în Dobrogea ouăle se fierb cu coji de ceapă, rezultând nuanțe diferite de la galben până la roșcat. Deosebite sunt și ouăle pe care se imprimă forma verdețurile din grădină (pătrunjel, leuștean, dar nu numai). În aceste cazuri, oul fiert în prealabil, pe care s-a fixat frunza care se dorește să fie imprimată, se leagă într-un material subțire, apoi se scufundă în culoare. După ce oul este scos din vopsea, decorul vegetal rezultat este evident.
Potrivit reprezentanților Muzeului de Artă Populară vopsitul ouălor într-o singură culoare
presupunea în satul tradițional „știința” de a scoate din fierturi de plante nuanțe cât mai frumoase, însă încondeierea ouălor este sinonimă cu îndemânarea, atenția și un efort considerabil. Din acest motiv, ouăle încondeiate se mai numesc și „ouă muncite” sau „ouă necăjite”.
Dacă încondeierea ouălor este specifică Bucovinei, iar în Dobrogea se imprimă pe ouă forma unor frunze comestibile, în Muntenia se întâlnesc ouă pictate cu ajutorul pensulei, cu motive decorative cu simbolistică pascală.
Spre deosebire de ouăle monocrome, vopsite pentru a fi consumate de Paști, dar care se oferă și nașilor, finilor și rudelor, ouăle încondeiate se așează pe masa de Paște și se păstrează peste an, pentru a aduce belșug, sănătate și a-i feri de cele rele pe cei ai casei.
