Pe data de 26 octombrie, este sărbătoarea Sfântului Dimitrie. Există o serie de superstiții și obiceiuri legate de una dintre cele mai importante și îndrăgite sărbători ale toamnei.
Sărbătoarea este asociată cu moartea naturii, cu sosirea iernii și a frigului. Potrivit datinei, Sfântul Dimitrie este omologul Sfântului Gheorghe și este patronul păstorilor și garantul soroacelor.
Un obicei al zilei de Sfântul Dumitru se întâlnește în Dobrogea. Mai mulți flăcăi se întrunesc la o casă, de unde pornesc apoi prin sat cântând din fluiere și cavale, între ei se află și un fecior îmbrăcat ca o cadâncă, astfel capătă bacșișuri. Obiceiul se mai numește și “datina Saiegiilor”.
În ziua Sfântului Dumitru sunt aprinse multe focuri, focuri speciale cunoscute în popor ca Focul lui Sumedru. Acestea ar avea rol purificator și protector și ar ține la distanță fiarele codrilor.
Se mai spune, în tradiția românească, că cei care vor păzi cu sfințenie această sărbătoare, vor fi feriți de boli sau lovituri.
De sărbătoarea Sfântului Dumitru, sau Sâmedru, există și superstiții legate de vreme și de iarna ce va urma. Se crede că dacă în noaptea Sfântului Dumitru e lună plină și cerul e senin, iarna va fi bună, iar dacă e lună plină și cerul e acoperit de nori, dacă plouă sau ninge, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele. De asemnea, dacă e vremea aspră, va fi iarna bună, în timp ce alții zic că de va fi la Sumedru vremea bună, toamna va fi lungă și frumoasă.
La Sâmedru, se zice din bătrâni, că oamenii morți (în morminte) se fac muroni, vârcolaci, strigoni și, ieșind din pământ, nepăciuiesc pe cei vii.
Zilele Sfinților Dumitru sunt ultimele sărbători importante ale toamnei, sărbători care, după superstiții pastorale, marchează începutul iernii.
