Miercuri, 14 noiembrie, în Biserica Ortodoxă începe Postul Nașterii Domnului. Creștinii ortodocși intră în postul Crăciunului, o perioadă de 40 de zile, care constă în interdicții alimentare și penitență, însă care este mai „blândă” decât alte posturi de peste an.
În acest interval de timp, marcat de mari sărbători, precum Filipii de Toamnă (sărbătoare populară care ține mai multe zile, deși în calendarul creștin Sfântul Apostol Filip este prăznuit pe 14 noiembrie), Ovidenia sau Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Noaptea Strigoilor, din ajunul Sfântului Andrei și Sân Nicoară (6 decembrie), în satul tradițional începeau șezătorile, la care nevestele și fetele torceau lâna. De asemenea, în această perioadă se organizau cetele de colindători și se repetau colindele.
Ziua care precede intrarea în post, numită și Lăsatul Secului de Crăciun, are o importanță covârșitoare. Este ziua în care se petrecea între rude cu bucate „de dulce” și băutură.
În unele zone etnografice ale țării, Lăsatul Secului era precedat de Ajun și urmat de Spolocanie, prima zi din post când se sărbătoreau Filipii de Toamnă, astfel încât intrarea propriu-zisă în Postul Crăciunului se marca timp de trei zile.
În această perioadă, aveau loc o serie de ritualuri apotropaice, care constau în alungarea spiritelor rele prin zgomote și împușcături, dar și prin ungerea cu usturoi a porților, ușilor și ferestrelor. Se efectuau și ritualuri profilactice, prin îmbunarea păsărilor, cărora li se dădea drept ofrandă resturile alimentare lăsate de la ospățul de la Lăsatul Secului, pentru a nu dăuna recoltelor, și prin întoarcerea vaselor din casă cu gura în jos, pentru ca nu cumva în ele să-și facă sălaș spiritele malefice, care ar fi putut face rău membrilor familiei. De asemenea, în aceaste zile se făceau ritualuri de aflare a ursitei, a rodului recoltelor și al vitelor, în anul care urma să vină.
În unele zone etnografice, se spălau cu leșie vasele din care s-a mâncat până atunci, pentru a fi curate, în alte zone, vasele spălate se urcau în podul casei până la „dulcele” Crăciunului, iar în alte părți se spărgeau, dacă era din ceramică, urmând a fi înlocuite cu altele noi.
De asemenea, mai exista tradiția ca oamenii să se „spele” cu băutură de „dulcele” dinainte de post. La aceste întâlniri bahice participau în special femeile, care veneau la cârciuma satului „de ochii lumii” cu furca de tors în brâu.
Sursa Muzeul de Artă Populară Constanța
