Actorul şi regizorul Constantin Codrescu a murit, duminică, la vârsta de 91 de ani. Anunțul a fost făcut inițial de fiica sa, Lăkrămioara Codrescu, pe pagina de Facebook a maestrului pe care o administra: ”A murit actorul, a murit tata….. Dumnezeu sa îl tina în dreapta Sa!!”
„Acum, tarziu in noapte, sau prea devreme in acest inceput trist de zi, am aflat cu mare mahnire de plecarea ta, dragul meu artist de exceptie, Puiu Codrescu. M-am bucurat de prietenia noastra pana in ultima zi a vietii tale si mi-e greu sa cred ca te-am pierdut…”, a scris Florin Piersic pe Facebook
Constantin Codrescu s-a născut pe data de 5 septembrie 1931, la Huși. În 1951 a absolvit Institutul de teatru din București. Între 1976 – 1989 a fost profesor la Institutul de teatru din Târgu-Mureș. Constantin Codrescu a fost cetățean de onoare al acestui municipiu.
A avut o importantă activitate teatrală şi multiple apariţii la televizune, fiind şi colaborator permanent al redacţiei Teatru la Radio, timp de 45 de ani.
A jucat în numeroase producții cinematografice: „De-aș fi… Harap Alb”, „Mihai Viteazul”, „Haiducii lui Șaptecai”, „Zestrea domniței Ralu”, „Săptămîna nebunilor”, „Roșcovanul”, „Pentru patrie”, „Capcana mercenarilor”, „Trandafirul galben”, „Masca de argint”, „Colierul de turcoaze”, „Pădurea de fagi”, „Totul se plătește”, „Sezonul pescărușilor”, „La răscrucea marilor furtuni”, „Speranța”, „Bietul Ioanide”, „Lumini și umbre”, „Vlad Țepeș”
ntre 1976 – 1989 a fost prof. la „Institutul de Teatru” din Târgu-Mureş, oraş al cărui cetăţean de onoare este, unde a particpat la înfiinţarea secţiei române, apoi director al Teatrului „Maria Filotti” din Brăila şi al Teatrului din Sfântu Gheorghe, unde de asemenea a fost un pionier al teatrului românesc.
Din 1996 a fost profesor universitar la Facultatea de Teatru a [Universităţii Ecologice], iar din 2003, profesor universitar la Facultatea de Teatru a Universităţii Spiru Haret.
Cele două volume de memorii ale marelui actor, regizor şi pedagog Constantin Codrescu („Pribeag prin Viaţa mea”, editura Betta, 2009) uimesc, indignează şi întristează.
În 1967 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”
