23 aprilie, în calendarul ortodox este pomenit Sfântul Gheorghe. Aproape un milion de români poartă acest nume. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, este sărbătorit de Biserică în ziua de 23 aprilie.

Sfântul Gheorghe a trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305), mai întâi în Capadocia şi apoi în Palestina. Aici s-a mutat împreună cu mama sa, care avea multă avere în Cezareea Palestinei.

S-a înrolat în armata romană şi a ajuns la demnitatea de voievod.

În anul 303, Diocleţian a emis un edict de persecuţie a creştinilor, care a declanşat un imens val de arestări şi torturi. Au urmat alte trei edicte de persecuţie în următorii doi ani, 303-305.

Sfântul Gheorghe fiind în preajma împăratului şi văzând atâta pornire împotriva creştinilor a hotărât să facă cunoscută credinţa sa în Hristos Dumnezeu, gândind că aceasta este vremea potrivită mântuirii sale. A vândut aurul, argintul şi hainele le-a împărţit săracilor; celelalte averi pe care le avea în Palestina a hotărât să le împartă, iar pe robi să-i elibereze.

Astfel, lepădând toată frica omenească, Sfântul Gheorghe a stat în mijlocul adunării, vorbind împotriva hotărârilor cele fărădelege şi judecăţilor cele nedrepte împotriva creştinilor şi mărturisind că Hristos este Unul Dumnezeu.

În continuare, Sfântul Gheorghe i-a îndemnat pe cei care erau de faţă, împreună cu Diocleţian, ca ori singuri să cunoască adevărul şi să înveţe dreapta credinţă, ori pe cei ce ţin de adevăr şi de dreapta credinţă să nu-i tulbure cu nebunia lor.

Împăratul a fost atât de uimit de curajul tânărului comandant, încât nu a putut să vorbească, i-a făcut semn unuia dintre apropiaţi să-i răspundă.

Acesta, chemându-l mai aproape pe mărturisitor, l-a întrebat cine l-a îndemnat să vorbească cu atâta îndrăzneală. Răspunsul Sfântului Gheorghe a fost „Adevărul!”, i s-a pus atunci întrebarea: „Care este adevărul acela?”, iar Sfântul Gheorghe a spus: „Adevărul este Însuşi Hristos, Cel prigonit de voi” (Vieţile Sfinţilor).

Sfântul Gheorghe a fost arestat şi supus torturilor pe care le-a îndurat ridicând permanent rugăciuni la Hristos Dumnezeul său, care îi vindeca cumplitele răni, făcându-l desăvârşit sănătos, spre mirarea şi îngrozirea celor care zile în şir au asistat la chinurile sale. I s-a dat să bea şi o otravă cumplită, după care a rămas teafăr.

Răbdarea şi puterea rugăciunii sale cu care s-au săvârşit atâtea fapte minunate în timpul chinurilor sale, chiar şi învierea unui mort, au făcut ca unii dintre cei prezenţi să mărturisească şi ei credinţa Sfântului Gheorghe, primind astfel moarte mucenicească.

Citeste continuarea pe Realitatea.net.

Articolul precedentMinisitrul Finanțelor anunță primul lot de case de marcat conectate la ANAF
Articolul următorPrimăria Mangalia va oferi măști de protecție tuturor locuitorilor orașului