Pe 9 martie, în calendarul popular sunt celebrați Mucenicii, numiți și Măcinici, Sfințișori sau Moși de Mărțișor. În comparație cu Baba Dochia cea capricioasă și rea, care a dominat primele opt zile ale lunii Mărțișor, Mucenicii sunt niște moșnegi blânzi și de bun augur. Ei bat cu bâtele de lemn în pământ pentru ca să intre frigul și să iasă căldura.
Odată cu venirea căldurii, natura începe să înverzească și în satul tradițional aveau loc tot felul de practici specifice primăverii: se scotea plugul pentru primele brazde, se măturau casele și curțile, iar focul se aprindea cu gunoiul strâns. Tot în această zi, când începea noul an agrar, debuta și un nou an apicol: stupii se scoteau afară, se retezeau, se bea rachiu cu miere. Bătrânii mergeau la vie, tăiau trei mlădițe de la un butuc, pe care apoi îl uda cu vin, pentru ca viața-de-vie să rodească.
De Mucenici se făceau și pomeniri pentru sufletul celor adormiți pregătindu-se în acest scop colăcei din grâu curat, unși cu miere, pe care se presăra nucă. Colăceii aveau forme de porumbel, albină sau păpușă. În Bucovina și Moldova se numeau sfințișori, în Banat li se zicea sânți sau sâmți, iar în Muntenia purtau denumirea și măcinici, mucenici, brăduleți sau brânduși. Erau împărțiți pentru cei 40 de mucenici din Sevastia, sărbătoriți în calendarul creștin, dar și pentru sufletul celor morți din familie. În această zi se împărțeau 40 de păhărele cu vin sau rachiu, câte unul pentru fiecare sfânt.
În popor se spune că așa cum va fi vremea de Mucenici așa va fi toată primăvară, iar dacă va ploua pe 9 martie, va ploua și de Paște
Sursa Muzeul de Artă Populară Constanța
