Sărbătoare însemnată în data de 31 ianuarie.
Sfinţii Mucenici doctori fără de arginţi Chir şi Ioan sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 31 ianuarie.
Sfântul Chir a trăit în vremea împăratului Diocleţian (284-305). Era doctor în Alexandria, renumit pentru darul său de a vindeca bolile, atât pe cele văzute, ale trupului, cât şi pe cele ale sufletului. Sfântul Ioan, originar din Edesa, Siria, auzind de faima Sfântului Chir, a plecat din cetate şi a devenit ucenicul „doctorului fără de arginţi”.
Sfântul Chir şi Sfântul Ioan mergeau împreună în sate şi oraşe propovăduind Evanghelia şi vindecându-i pe bolnavi, fără să ceară plată pentru ostenelile lor. Atunci când o femeie creştină, Anastasia, a fost prinsă de autorităţi, împreună cu cele trei fiice ale sale, Teoctista, Teodosia şi Eudoxia, şi silită să se lepede de credinţa creştină, Chir şi Ioan au mers în temniţă pentru a le încuraja pe mărturisitoare.
Au fost ei înşişi arestaţi şi au fost torturaţ: „bătându-i cu bicele, sfărâmându-i cu toiegele, arzându-i cu făclii şi mădularele cele arse udându-le cu oţet şi cu sare. Apoi, frecându-le cu pânze aspre de păr, le udau picioarele cu smoală fiartă; şi au pus asupra lor toate scornirile chinurilor, nelăsând nici o tiranie; pe de o parte ca să le izbândească îndrăznirea lor şi să le zdrobească bărbăţia, iar pe de alta să înfricoşeze pe fecioarele cele tinere şi pe maica lor, care priveau la acea cumplită chinuire. Dar nimic n-a sporit chinuitorul urâtor de Dumnezeu, pentru că nici bărbăţia sfinţilor răbdători de chinuri n-a putut s-o clintească, nici pe fecioare şi pe maica lor să le înfricoşeze”. (Vieţile Sfinţilor).
La fel au fost torturate şi cele trei fete, dintre care cea mai mare avea 15 ani, iar cea mică, 11, împreună cu mama lor. Cu puterea lui Hristos nu au cedat, au fost ucise mai întâi sfintele muceniţe, apoi sfinţii Chir şi Ioan, primind mucenicia prin tăierea capetelor. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)
