După 20 martie, durata diurnă (față de cea nocturnă) va fi în continuă creștere, iar cea a nopții (față de cea a zilei) în scădere, până la data de 21 iunie, când este momentul solstițiului de vară.
Echinocţiul marchează joi, la ora 11 și 1 minut, debutul primăverii astronomice.
Potrivit Observatorului Astronomic din București, Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cerești în cea boreală.
Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mișcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilelor cu cea a nopților, indiferent de latitudine.
La latitudinile țării noastre, pentru care putem considera valoarea medie de 45 grade, această cifră reprezintă și valoarea medie a înălțimii Soarelui deasupra orizontului la momentul amiezii. Totodată, la data respectivă, Soarele răsare în punctul cardinal est și apune în punctul cardinal vest.
Durata zilei va crește
Începând de la aceasta dată, durata diurnă (față de cea nocturnă) va fi în continuă creștere, iar cea a nopții (față de cea a zilei) în scădere, până la data de 21 iunie, când este momentul solstițiului de vară.
În emisfera sudică, fenomenul este invers, astfel că în regiunile respective acest moment marchează începutul toamnei astronomice.
În regiunile polare, încep lunga zi, respectiv lunga noapte, fiecare cu o durată de câte 6 luni.
Echinocțiul de primăvară este asociat cu începuturi noi, fertilitate și armonie între forțele naturii.
În tradițiile populare, multe culturi antice considerau această zi ca un punct de tranziție între iarnă și vară, fiind marcată prin ritualuri și sărbători.
De-a lungul istoriei, echinocțiul de primăvară a fost sărbătorit în diverse moduri, de la festivaluri antice la obiceiuri contemporane.
Misteriosul ansamblu de la Stonehenge (Marea Britanie) este aliniat perfect cu răsăritul soarelui de echinocțiu. Se crede că vechii druizi sărbătoreau această zi ca pe un moment sacru de echilibru cosmic.
