Sărbătorile de iarnă aduc colindele și cântecele de Crăciun. Obiceiul românilor este să ureze, prin colinde, sărbători fericite rudelor și străinilor.
De Crăciun, ne întoarcem în satul tradițional dobrogean, pentru a afla cum se colinda odinioară. Colinde sunt culese din Dobrogea de Sud și sunt publicate în volumul „Dobrogea, studiu etnografic, Volumul I. Românii autohtoni” (coord. dr. Maria Magiru), editat de Muzeul de Artă Populară Constanța.
„Chiti-mitii, colind din dimineața de Ajun”:
Chiti-mitii, după sac
Zgâii ochii la colac
Dați colacu’ și hornacu’
Că plecăm la altă casă
Că e fata mai frumoasă
Și slănina mai gustoasă
Dintr-un studiu semnat de dr. Maria Magiru și Călin Sabin, aflăm: „Obiceiul de a colinda cu «Bună dimineața la Moș Ajun» este recent și a înlocuit vechiul colind «Chiti-mitii» (în unele sate este pronunțat «Chiți-miții»), generalizat în Dobrogea de Sud, de peste un secol, răspunsurile referenților din județul Constanța la Chestionarul lui Nicolae Densușianu argumentând edificator această afirmație, dar și în perioada interbelică și chiar mai târziu”
„Colind de fată mare din Dobrogea”:
Scoală, scoală, fată mare
Și-mi aprinde-o lumânare,
Mi-o lipește-ntre icoane
‘ntre icoane, ‘ntre obloane,
C-au venit colindători
Și ți-ar cânta până-n zori,
Ți-ar cânta, ți-ar colinda,
Colac de grâu și-or lua.
Pe colac vadra de vin
C-așa-i legea din bătrâni,
Din bătrâni, din oameni buni.
„Colindul cu Juni de la Corbu”:
Scoală, scoală fată mare
Florile dalbe
Și-mi aprinde-o lumânare,
Că nu vine orișicine
Și vin «Junii» lui Crăciun
Lui Crăciun celui Bătrân
Și nu vin cu niciun rău
Vi-l aduc pe Dumnezeu
Să vă mântuie de rău
